Én pedig a politikai korrektség és a nemzet jóléte és prosperitása között… mindig habozás nélkül a NEMZETET fogom választani!

(Dan MV Chitic, bukaresti jogász, a covid-diktatúra törvénytelen, alkotmányellenes és diszkriminatív intézkedései elleni fellépés egyik hangadója, a globalizmus és az EU politikai gyakorlatának éles bírálója.)

Ma 30 nap előzetes letartóztatás után szabadon engedtek  az úgynevezett szabad és civilizált világban, egy olyan világban, amely szisztematikusan és egyre gyorsabban feladja mindazokat az értékeket, amelyeket az elmúlt 77 évben magáénak vallott.

Időben szabadultam, hogy elmondhassam, hogy Üzbegisztánban a Sanghaji Együttműködési Szervezetben összegyűlt “Nagyvilág” vezetői – nevezetesen Kína, Oroszország, India, Pakisztán, Irán, Üzbegisztán, Tádzsikisztán, Kirgizisztán és Kazahsztán, valamint partnereik, Törökország, Azerbajdzsán, Egyiptom, Katar, Szaúd-Arábia, Örményország, Srí Lanka, Kambodzsa, Azerbajdzsán és Nepál, azaz a világ népességének jóval több mint 50%-a! – átrajzolja a világ politikai és mindenekelőtt gazdasági térképét.
Nem mondták még ezt neked?

Vagy ha elmondták, akkor azt a “civilizált világ”, a “Kisvilág”, az a világ, amelyben élünk, és amelynek most axiológiai és egzisztenciális problémái vannak, jelentéktelen apróságként mondták el: villanyoltás, hidegben ülni és párban zuhanyozni, ritkán és lehetőleg hideg vízzel.
Itt számunkra az a fontos, hogy a civilizáció jobb oldalán állunk (és az egyetlen!), a politikailag korrekt oldalon, a demokrácia jobb oldalán, azon az oldalon, ahol nincs szólásszabadság, és ahol megbüntetnek, ha túl sokat fogyasztasz, a világnak azon az oldalán, ahol a hit és az erkölcs felforgatóvá és haladásellenessé vált… talán!

De nem vagyunk az erőforrástérkép jó oldalán! Sem a történelem jó oldalán!
A történelmet ugyanis elkerülhetetlenül azok írják majd, akiknek vannak erőforrásaik (természeti és emberi erőforrások), akik nem szégyellik használni erőforrásaikat.

Jelenleg azonban csak egyetlen akadály van előttük: a dollár, egy olyan valuta, amely önértékelődik, egyszerűen azért, mert minden egyéb gazdasági alap nélkül egyre többet és többet nyomtatnak belőle.

Valójában a dollár egyetlen alapja már jó ideje a katonai alap, ezért a petro-dollár kifejezést bármikor felcserélhetjük katonai-dollárra vagy DolArmyra.

És mindezt annak ellenére, hogy az amerikai hadsereg az elmúlt 77 évben sorozatos (sokszor szégyenletes) vereségeket szenvedett el Vietnamtól Afganisztánig.

Valójában a győzelem nélküli amerikai hadseregnek puszta létezésével, méretével, finanszírozásával és különösen propagandájával sikerült 77 éven keresztül a dollárt mint a csere valutáját, a megtakarítások valutáját erőltetnie. Ez az egyetlen oka annak, hogy az Egyesült Államok, amely szövetségeseivel együtt ma a bolygó népességének legfeljebb 20%-át képviseli, még mindig uralja a világot.

De a dolgok hamarosan megváltoznak.
Az Oroszországgal szembeni embargó kudarca, mind a gáz- és olajembargó, mind a fizetési eszközök tekintetében – ne feledjük, hogy Törökországban, egy fontos NATO-országban működik az orosz MIR kártya- és fizetési rendszer, ami feldühíti az amerikaiakat, és erőszakosan reagálnak: éppen ma volt egy amerikai rajtaütés Törökországban, ami nem hiszem, hogy ez lenyűgözné a törököket.

És mindezt tudják azok, akik most Szamarkandban találkoznak.
Tudják, hogy hol vannak többen, és hol van az energia, sőt a gazdasági erő.
De azt is tudják, hogy hol van a katonai és pénzügyi hatalom. Éppen ezért kénytelenek lesznek legalább azt belátni, hogy szorosabb, Dolarmytól mentes gazdasági kapcsolatokat kell kiépíteniük, valamint egy “Nagyvilági” katonai szövetséget kell létrehozniuk.

És mi köze van ennek hozzánk – kérdezheted.
Nos, ez valóban érint minket.

Mert abban a helyzetben vagyunk, hogy elfogadunk-e néhány Brüsszelből “dogmatikus” okokból kirótt aberrált gazdasági vagy energiakorlátozó intézkedést, vagy pedig pragmatikusak vagyunk, és a nemzeti érdekeket követve követjük Törökország példáját, amely ország tiszteletben tartja a szövetségeit, de a nemzeti érdekeit is követi.

Ezért vagyok meggyőződve arról, hogy egy pragmatikus és nemzeti megközelítés érdekében Romániának gazdasági kapcsolatokat kell fenntartania a “nagyvilággal”, anélkül, hogy feladná vagy elárulná a szövetségi rendszert, amelynek jelenleg részesei vagyunk.
A NATO- vagy az EU-csatlakozási szerződésekben sehol nem láttam azt a tilalmat, hogy más nemzetközi gazdasági együttműködési testületekben részt vegyenek… mégpedig azon egyszerű oknál fogva, hogy akkoriban a Kereskedelmi Világszervezeten kívül alig volt ilyen.

Tehát ha tagjai lehetünk a WTO-nak, miért ne lehetnénk a BRICS-nek is… mi a tiltás a “politikailag korrekt” kötelezettségen kívül?

Én pedig a politikai korrektség és a nemzet jóléte és prosperitása között… mindig habozás nélkül a NEMZETET fogom választani!

Ezért úgy gondolom, hogy legalább bátran gondolkodnunk kellene a népünk javát szolgáló lehetőségeken, mert ez az egyetlen, ami egy román állampolgár vagy politikus számára számíthat.
Bátornak kell lennünk, hogy pragmatikusak legyünk!

Forrás: Dan MV Chitic/Facebook

 

Megjegyzés: nagyszerű írás. Megérdemli, hogy ide tegyük románul is.

Despre libertate și necesitatea pragmatismului în apărarea interesului național
Astăzi am fost eliberat după 30 de zile de arest preventiv de libertate de exprimare în așa zisa lume liberă și civilizată, o lume care renunță sistematic și cu viteză crescândă la toate valorile pe care le-a clamat în ultimii 77 de ani.
Am fost liberat la timp pentru a vă spune că în Uzbechistan șefii la „Lumea Mare”, reuniți în Organizația pentru Cooperare de la Shanghai – respectiv China, Rusia, India, Pakistan, Iran, Uzbechistan, Tadjikistan, Kirghistan și Kazahstan, alături de partenerii lor Turcia, Azerbaijan, Egipt, Qatar, Arabia Saudită, Armenia, Sri Lanka, Cambodia, Azerbaijan și Nepal, adică mult peste 50% din populația lumii! – vor redesena harta politică, dar mai ales economică a lumii.
Nu-i așa că nu vi s-a spus asta?
Sau dacă vi s-a spus, vi s-a spus așa ca un fapt divers insignifiant pentru „”lumea civilizată”, pentru „Lumea mică”, pentru acea lume în care trăim și care acum are probleme axiologice și existențiale: stinsul luminii, statul în frig și dușul în doi, rar și cu apă rece de preferat. Important pentru noi e că suntem de partea bună a civilizației (și singura!), de partea corect politică, de partea bună a democrației, aia fără libertate de exprimare și în care vei lua amendă dacă vei consuma prea mult, de partea lumii în care credința și morala au devenit subversive și anti-progresiste… poate!
Dar nu suntem de partea bună a hărții cu resurse! Și nici a istoriei istoriei! Căci, în mod inevitabil, istoria va fi scrisă de cei care au resurse (resurse naturale și resurse umane), de cei cărora nu le va fi rușine să-și utilizeze resursele.
Or aceștia au în acest moment un singur obstacol: dolarul, o monedă care se autovalorizează prin simplul fapt că se tipărește din ce în ce mai mult, fără niciun alt fundament economic. De fapt, singurul fundament al Dolarului a rămas de o bună bucată de vreme doar cel militar, motiv pentru care putem înlocui în orice moment sintagma petro-Dolar cu cea de militari-dolarul sau DolArmy. Și asta în pofida înfrângerilor în serie (multe rușinoase) suferite de armata SUA în ultimii 77 de ani de la Vietnam la Afganistan.
De fapt, armata fără victorie a SUA, prin simpla ei existență, prin mărime, finanțare și măi ales propagandă, a reușit să impună de 77 de ani Dolarul ca monedă de schimb, ca monedă de economii. E singurul motiv pentru care SUA, care împreună cu toți aliații săi reprezintă azi maxim 20% din populația planetei, domină încă lumea.
Dar lucrurile sunt pe cale să se schimbe. Eșecul embargoului asupra Rusiei, atât cu privire la embargoul asupra gazului și petrolului dar și a mijloacelor de plată – să nu uităm că în Turcia, țară importantă NATO, sistemul de carduri și plăți rusesc MIR funcționează, ceea ce îi face să turbeze pe americani și să reacționeze violent: chiar azi are loc o descindere americană în Turcia, fapt care nu cred că în va impresiona e turci.
Și toate astea le știu și cei care se întâlnesc chiar acum Samarkand. Știu unde-s ăia care sunt mai mulți și unde e puterea energetică și chiar economică. Dar știu și unde e puterea militară și financiară. Motiv pentru care vor fi obligați să conștiezeze măcar că trebuie să construiască legături economice mai strânse și liberate de Dolarmy, dar și să constituie o alianță militară a „Lumii mari”.
Și cu ce ne privește pe noi asta? – o să mă întrebați.
Păi ne privește. Pentru că suntem în situația să acceptăm niște aberante măsuri restrictive din punct de vedere economic sau energetic impuse de la Bruxelles doar pentru motive „dogmatice” – „Slava Ucraina”, sau să fim pragmatici și să urmărim interesul național și să urmăm exemplul Turciei, țară care își respectă alianțele, dar care își urmărește și interesul națiunii.
De aceea sunt convins că, pentru o abordare pragmatică și națională, România ar trebui să aibă relații economice cu „Lumea Mare”, fără a renunța sau trăda sistemul de alianțe din care facem parte la acest moment. Eu nu am văzut nicăieri în tratatele de aderare la NATO sau la UE o interdicție de a face parte din alte organisme internaționale de cooperare economică… și asta pentru simplul motiv că atunci nu prea existau în afara Organizației Mondiale a Comerțului.
Și atunci, dacă putem fi membri ai OMC, de ce să nu fim și membri ai BRICS… ce ne interzice în afară de obligația de a fi „corect politici”?
Or eu, între corectitudinea politică și bună starea și prosperitatea națiunii… voi alege întotdeauna fără ezitare NAȚIUNEA!
Iată motivul pentru care cred că trebuie măcar să avem curajul de a ne gândi la variante în avantajul poporului nostru, singurul care ar trebui să conteze pentru un cetățean sau politician român.
Trebuie să avem curajul de a fi pragmatici!